Articole ziaresmall logo

    Articole aparute in diverse ziare.

  • Hotel de 100.000 de euro pentru porumbei

Publicat Sambata,12 Iulie 2003,Articol scris de Remus Radu, in ziarul http://evenimentulzilei.ro/


Columbofilii cheltuie oricit pentru pasiunea lor                                                                                                                            O lume pestrita, cu scandalurile, cu momentele de glorie ce nu spun nimic neavizatilor, cu tehnici de antrenament - “vaduvia”, “la cuib”, “ingelozirea” - ce par, din afara vazute, de un cinism suprem. O lume aflata inca la inceputuri, o lume cu jargonul ei, cu tradatorii ei, cu, in sfirsit, investitii de miliarde de lei, cu ochii mereu tinta spre Belgia, unde misuna adevaratii Becali ai porumbeilor, cam asta ar fi, la o privire inevitabil sumara, columbofilia romaneasca.

Porumbeii trag la “Piranha”                                                                                                                                                    Cursele sint impartite in patru categorii: viteza (intre 100 si 300 de kilometri), demifond (300-500 km), fond (600-800 km) si maraton (800-1.200 km). Porumbeii ating in zbor viteze intre 70 si 90 de km/h. Campionatul national cunoaste 15 etape, desfasurate saptaminal, din aprilie pina la sfirsitul lui august - pentru porumbeii maturi, si din august pina in octombrie - pentru pui. “Claseaza” doar primii 20 la suta din porumbeii lansati in cursa. Intr-o duminica de sfirsit de iunie am asistat, in Bucuresti, la una dintre etapele campionatului de porumbei voiajori, pe terasa clubului “Piranha”, din Regie. La “Pirahna”, printre arbori exotici, acvarii cu pesti carnivori, iguane si ciini precum statuile, Catalin Coman (34 de ani), proprietarul localului, columbofil amator si el, a amenajat o crescatorie de porumbei. Seamana cu un templu budist. Impreuna cu o mina de prieteni, Coman isi asteapta intr-un foisor cei 19 porumbei lansati in cursa de Stefanesti - Botosani, la 383 de kilometri, alaturi de alti aproape 2.000 din Capitala. Pina acolo i-a transportat o masina, alaturi de porumbeii altor crescatori din Bucuresti. De la Stefanesti se vor intoarce singuri, fiecare la crescatoria lui, gratie unui simt al orientarii care n-a fost nici pina acum descifrat in intregime de specialisti. Pasarile au fost lansate in jur de ora 6.00. Pentru imbarcarea unui voiajor, crescatorii platesc o taxa intre 50.000 si 100.000 de lei.
Primii porumbei ar trebui sa soseasca in jurul orei 10.00. In aceeasi dimineata, in tot Bucurestiul, alte sute de perechi de ochi omenesti cotrobaie cerul. La citeva strazi de terasa “Piranha”, tandemul “Pasare - Iordache”, doi pensionari care cresc impreuna 60 de porumbei, intr-o poiata veche, a trimis in aceeasi cursa 35 de voiajori. Pe un bloc turn din Cringasi s-a iscat o forfota marunta: fratii Sinca, Florin (24 de ani) si Cezar (30 de ani), au urcat pe acoperis, unde cresc 50 de porumbei. Nu le dau sa manince niciodata inaintea celor doua zboruri zilnice de antrenament, dimineata pe la 6.00 si seara pe la 8.00, tocmai pentru  ca eroii lor cu plisc sa nu-si lepede gainatul pe rufele din balcoanele vecinilor.

Rasplata dupa concurs, o ora de amor                                                                                                                                       La “Piranha”, Coman si prietenii lui columbofili s-au inconjurat de fise cu rezultatele altor concursuri. Fiecare a pariat pe porumbei, potul e un milion jumate de lei la 10 participanti. “Gata, liniste, uite ca vine primul!”, striga Coman. Ma uit pe cer si nu vad nimic. Dupa citeva clipe, din inaltul diminetii coboara spre noi un punct negricios. Gazda isi stringe pumnii. “E 922! Hai, hai, baiatule! Ioane, fluiera-l sa intre odata!”. Porumbelul nu pare grabit, inconjoara larg hulubaria. Ion, ingrijitorul, cu un ochi la stapin, cu altul la pasare, incepe sa fluiere trilul casei, sa-i limpezeasca zburatoarei ca-i intre ai sai. Sa intre mai iute la boxe. Abia atunci cronometrul instalat la intrare va citi cipul de la piciorul porumbelului si cursa lui se incheie. Unul dintre ciinii casei sparge cu un latrat alintat linistea locului. Catalin ii arunca o privire de hingher. “922” se asaza pe acoperis, iar de acolo zboara agale pina pe creanga unui bradut. Indoaie capul de citeva ori, priveste in jur cu o nedumerire cuminte. Ospatarii s-au oprit din stersul meselor. Lui Coman i se umfla timplele. Columbofilii din foisor isi prind capetele in miini. “922” pluteste, in sfirsit, spre voliera. Intra. E 10.09’.  Foisorul rasufla, ospatarii repornesc drumul cirpelor pe mese.
Mai vine unul, e “608”, asta nu pare stapinit de nelinisti, da un ocol scurt si intra. Catalin apuca celularul si-i suna pe Sinca din Cringasi si pe Iordache, vecinul. “Lui Sinca i-a intrat primul la zece si sapte minute, lui Iordache la si noua, iar mie tot la si noua minute! Casa lui Simca e mai aproape de locul de pornire, trebuie sa facem niste calcule pina sa vedem cine-a invins. Din toti porumbeii inscrisi, claseaza doar primii 20 la suta”. Ajung toti 19, e o zi norocoasa. Dupa concurs, porumbeii jucati “la vaduvie” fac amor. Cam o ora. Apoi fac o baie in saruri minerale, iar stapinii ii indoapa cu propolis si cu miere si le pun picaturi in ochi. Crescatorii cu mai putini porumbei ii spala chiar cu mina lor.

Veronica Sofron si-a prins barbatul trisind la porumbei                                                                                                           Columbofilii din Ardeal joaca in cursele dinspre Germania si Austria, iar cei din Moldova si Muntenia isi trimit porumbeii in cursele de Ucraina si Polonia. Vorbim de porumbeii voiajori, cei supli si fibrosi, nu de porumbeii grasi, pretuiti in concursuri la categoria “standard” pentru frumusetea lor. Cel mai cunoscut columbofil din Brasov este Gheorghe Sofron. Are 250 de porumbei si, din vara lui 2001, joaca in tandem cu sotia sa, Veronica. “Jucam separat, dar l-am prins ca “uitase” sa marcheze timpul porumbeilor mei, aveam pe atunci ceasuri mecanice, si ne-am certat, asa ca am hotarit sa facem echipa”, ne explica doamna Sofron, parca minioasa si acum pe sotul “uituc”. Suparata foc a fost Veronica abia la o etapa la Arad, “cind am pierdut din cauza eruptiilor solare o porumbita de trei ori campioana pe tara, mi-au oferit pe ea 1.000 de dolari si n-am dat-o.” Din cei 4.000 de columbofili romani, doar 200 si-au permis sa-si cumpere ceasuri Bricon, digitale, 25 de milioane de lei bucata, pentru curse. Stam rau si la masini echipate modern pentru transportul porumbeilor spre locul de lansare, exista doar doua, una la Arad, cealalta la Cluj. “Masinile din Vest au aer conditionat, alimentare autonoma cu apa, jaluzele contra soarelui si contra ploii. La noi, porumbeii din mijloc n-ajung, saracii, sa bea din jgheabul asezat lateral, de asta multi coboara in timpul curselor si nimeresc in balti de petrol, care, din cer, le par ochiuri de apa”, spune brasoveanca.
Daca nu obtin pozitii fruntase, porumbeii n-au viata lunga. Sofron le taie gitul, “nu cu foarfeca, asa cum fac altii, ci cu toporisca”. Vasile Munteanu, un popa columbofil din Sibiu, ii face ciorba pentru rottweilerul sau. Munteanu creste 250 de voiajori si a obtinut anul trecut locul intii la categoria crescatori - general. Cel mai mult tine la Sonny, porumbelul clasat anul trecut pe locul al doilea la un maraton din Austria. Pe Sonny l-ar lasa sa moara de batrinete. Nici unul dintre columbofilii pe care i-am intilnit nu maninca friptura de porumbel. Abia asta li s-ar parea o cruzime. Insa nu ezita sa-si faca intre ei mizerii. “Cel mai des se intimpla sa-ti vina acasa un porumbel fara inel la picior, semn ca a coborit, de foame, de sete sau de oboseala, in curtea altui crescator. Inelul i se pune o singura data in viata, la 7 zile, iar piciorul se ingroasa cu timpul. Un voiajor fara inel este un voiajor mort, un nimeni nu mai poate concura niciodata”, glasuieste parintele Munteanu.

Hotel de lux pentru zburatoare                                                                                                                                               Daca fiecare om are cite-o pasarica, un intreprinzator din Urlati, Cosmin Olteanu, are vreo 300. El a construit cea mai scumpa crescatorie pentru porumbei din Romania. A investit peste 100.000 de euro intr-un adevarat hotel de lux pentru porumbei. Desfasurata pe 240 metri patrati, voliera de la Urlati ingaduie locatarilor sai un somn de cinci ore la amiaza, intr-un intuneric racoritor, gratie sistemului de jaluzele si ventilatie instalat. Voliera dispune de camere separate pentru fiecare tehnica de antrenament. Miliardarul din Urlati cheltuieste peste 200 de milioane de lei pe an cu hrana, medicamentele zburatoarelor si lefurile celor trei ingrijitori. Are biroul plin de trofee si tine cel mai aproape de suflet un porumbel care a cistigat locul 1 la concursul de anul trecut de la Presov, Slovacia. S-a intors din cursa muscat de uliu si tot a razbit. Acum ar valora peste 3.000 de euro, dar proprietarul spune ca nu-l vinde cu nici un pret.
Un nume intre columbofilii romani este si cel al regizorului Ioan Carmazan. Gratie unor amicitii personale cu citiva dintre marii columbofili din Europa, Carmazan a adus in tara pui foarte valorosi, proveniti din linii originale. Intr-un triunghi cu David Madera si Jean Marie Colson, regizorul roman “zboara” porumbei crescuti intr-un columbodrom administrat de Colson in Belgia. “50 la suta din profit il ia Colson, restul se imparte la trei. Nu e mult, doar citeva mii de euro pe an, dar am avut parte si de tepe colosale; am avut un porumbel intre primi 100 din 33.000 la Barcelona, valora 15.000 de dolari, ne-am sfatuit, il vindem sau il pastram, l-am jucat, ajunsese la 50.000 de dolari. A cincea oara, in 2001, l-am pierdut intr-o cursa internationala. Orice porumbel din Vest, daca ar avea pe picior inel romanesc, ar valora de 10 ori mai putin.”

Facultatea de porumbei de la Tirgoviste                                                                                                                                     La Tirgoviste, acasa la Liviu Stefanescu, suna intruna telefonul. Stefanescu este sef peste vreo mie de columbofili “profesionisti”. Spre deosebire de cei trei mii de “amatori”, ei nu se sfiesc sa spuna ca pariaza. Columbofilii se intereseaza de viitoarele concursuri si de porumbeii pe care i-au dat de mici la columbodrom. Pe linga cei 450 de porumbei din crescatoria proprie, Stefanescu are grija, impreuna cu fiul sau, Bibi, de alti 240, proveniti de la 40 de proprietari.  Fiecare dintre acestia plateste cite 30 de euro pe an pentru un porumbel crescut la columbodrom. Stefanescu asigura mincarea, medicamentele si antrenamentul “elevilor”. Ii arunca in curse, iar la aterizare asista toti proprietarii porumbeilor din columbodrom. La editia de anul trecut, cistigatorul cursei a primit 600 de euro si 10 milioane de lei din pariuri. Porumbelul campion e atit de dorit de crescatori, incit acestia liciteaza pentru el. Banii obtinuti sint impartiti egal intre proprietarul campionului si cel al columbodromului. Pretul unui campion variaza intre 500 si 1.000 de euro. Asta la Tirgoviste. Porumbelul cistigator la Barcelona in 1988, competitia suprema in Vest, a fost cumparat de un englez cu 77.000 de lire sterline.

Cantonamentele porumbeilor - vaduvia                                                                                                                                      De citeva saptamini, porumbeii crescuti de tandemul Florin si Cezar Sinca, 30 de ani, “claseaza bine”. La o zi dupa cursa de la Stefanesti, i-am cerut lui Cezar sa ne spuna cum reuseste. “Sint multe tehnici: cea mai folosita este vaduvia (masculii sint tinuti separat de femele tot sezonul); semivaduvia, vaduvia seaca - masculul nu calca niciodata porumbita pe timpul sezonului. Simpla aplicare a vaduviei nu garanteaza succesul, sint multe alte fineturi de stiut. Cind vine de la concurs, masculul trebuie sa gaseasca femela in cuib. Dupa citeva etape, se obisnuieste cu gindul ca-l asteapta. I se lasa fata intre 2 si 4 ore, apoi i se ia si ramine singur pina la urmatorul concurs. Simbata, cu o zi inainte de cursa, i se arata femela, fara s-o calce. Doar in cazuri de exceptie, daca-l vad ca nu maninca, vin cu fata peste el si miercurea. Alta tehnica este “ingelozirea”: inainte de imbarcare, in boxa unui mascul scos afara este introdusa femela lui impreuna cu alt mascul. “Gelosul” incepe sa-si smulga penele cu ciocul de furie, dar nu poate sa faca nimic. Este imbarcat si trimis spre lansare. In timpul cursei, trage tare sa ajunga acasa, sa-si spulbere rivalul.
O alta tehnica este “la cuib”. Se aplica doar femelelor, dupa ce au scos pui. Pina cind puii implinesc sase zile, sint hraniti cu o pasta laptoasa, secretata de mama. Dibacia crescatorului se dovedeste cind trimite femela in cursa cu foarte putina pasta in ea. Secretul e sa pastrezi in porumbita tendinta de a trage tare la zbor, ca sa-si hraneasca puii. Daca o trimiti cu prea multa pasta, femela trage spre cuib, dar e prea grea pentru a obtine un timp bun. Metoda “la natural” presupune ca femelele si masculii sa locuiasca impreuna, fara restrictii “la calcat”. Crescatorul speculeaza tocmai atasamentul porumbeilor fata de partenerul de cuplu si de pui, in intentia de a-i grabi pe voiajori spre casa.

Preluat de pe:    http://evenimentulzilei.ro/

  • Omul cu 99 de porumbei

Publicat 19.01.2006 , Articol scris de Camelia ONCIU, in ziarul www.monitorulexpres.ro

 

Cei mai fideli prieteni (Click pentru zoom)
* Vali Perşinar din Cristian, unul dintre puţinii columbofili braşoveni, are podul plin de porumbei călători
Din podul casei vine zgomot īnfundat, care te face să crezi că acolo se ascunde un monstru. Tīnărul urcă sprinten scara de lemn. Fluieră uşor, abia auzit şi deodată zgomotul se īnteţeşte. Zeci de aripi se zbat, stīrnind nori de praf şi fulgi. Aşezat īn prag, porumbelul cel mai īndrăzneţ urmăreşte mişcările stăpīnului.     E ora mesei. Campionii s-au aşezat cuminţi pe locurile lor şi aşteaptă seminţele. După care, īşi reiau guruitul şi zborul printre căpriori. Un spectacol al aripilor īn căutare de spaţiu. Sīnt prietenii lui Vali. Campionii distanţelor. Porumbei care se īntorc acasă. Toţi 99.

Dragoste la prima vedere
Vali Perşinar din Cristian e nebun după calculatoare şi porumbei. Inginerul de sistem de la Īntreprinderea Mecanică Codlea nici nu concepe viaţa fără podul plin de zburătoare. Are 99 de porumbei voiajori, pregătiţi pentru concursuri. Dar nu medaliile īl interesează pe braşovean, cīt păsările de care a prins drag de cīnd era copil. „Primii au fost nişte porumbei comuni pe care i-am primit de la un unchi. Aveam vreo nouă ani. Mi-au plăcut mult, de cum i-am văzut. Dragoste la prima vedere. Īi ţineam īntr-un coteţ de găini. Cu timpul, i-am pierdut. Au plecat sau i-a mīncat pisica. Dar n-am renunţat“, īşi aminteşte el. Acum 15 ani, un verişor i-a dăruit o altă pereche de porumbei şi un pui. Păţit o dată, le-a făcut păsărilor un coteţ adecvat, īn podul casei. „Īn acel an n-am avut noroc de alţi pui, dar vărul mi-a mai dat unul şi astfel am ajuns la patru. Puii stăteau mai mult pe afară şi rar īi prindeam să-i bag īnăuntru. Aceştia au fost primii mei prieteni īnaripaţi“, povesteşte el.

Un stol costisitor
Acum nu mai are niciun urmaş din primii porumbei. „Or fi ei călători, dar nu toţi se īntorc acasă. Cine zice că n-a pierdut niciunul, minte“, explică Vali. Īncet-īncet, şi-a īnmulţit colecţia cu porumbei primiţi cadou, descendenţii celor din ogradă, unii prinşi de el prin comună sau cei care s-au pripăşit singuri pe līngă casa lui. Īn 1994, avea deja vreo 25 de porumbei. Stol destul de consistent cu care părinţii nu prea erau de acord. Pīnă la urmă, mama lui a cedat īn faţa unei pasiuni atīt de puternice, dar tatăl lui Vali nici azi nu vede cu ochi buni moftul care īl face pe băiat să-şi cheltuie şi ultimul ban. „Uneori īmi dau tot salariu pentru hrana şi īngrijirea lor. Dar asta nu contează“, spune Vali, cu zīmbetul pe buze.

Unii nu se mai īntorc
Cu timpul, l-a prins şi boala concursurilor. „Eram fascinat de fiecare dată cīnd venea maşina de concurs să ia porumbei de la noi din comună. Īn 1995, īmpreună cu un prieten ne-am īnscris īn tandem īn clubul 8/9 Cristian care aparţinea de Asociaţia Columbofilă Braşov. De concurat, am concurat numai eu. După şase etape de concurs īn ţară, de la 180-382 km, am rămas cu nouă porumbei din 13, restul s-au rătăcit. Patru, pe care īi credeam cei mai buni, i-am īnscris la un concurs de fond īn Ungaria, la 600 km, dar a fost catastrofal. Mi-au venit numai doi īnapoi, după două săptămīni, dar am fost īn culmea fericirii şi aşa, pentru că rămăsesem totuşi cu jumătate din porumbei. Era un rezultat bun pentru prima mea competiţie“, īşi aminteşte columbofilul, unul dintre puţinii din Braşov.

Campionii voiajelor
Īn 1996, după mai multe concursuri, Vali rămăsese cu o singură porumbiţă, şi aceea accidentată. Atunci, braşoveanul s-a hotărīt să se apuce serios de treabă. Din acel moment, a achiziţionat numai porumbei de valoare şi „cu origine“ şi „am īnceput ucenicia la un mare crescător de porumbei, de la care am īnvăţat tot şi am devenit prieteni foarte buni“. A intrat īn joc şi fratele lui, Bogdan, cu care făcea echipă la concursuri. „Fiind studenţi, munceam vara ca să avem bani pentru deplasări. Aşa că participările noastre au fost după buget. Porumbeii mei au luat şi locul I pe judeţ, locul III pe ţară, la 580 km, de la expoziţii ne īntoarcem cu diplome şi medalii. Dar, pentru un columbofil, o mare victorie e ca īnaripaţii să se īntoarcă acasă oricum, nu neapărat cu premii“, spune stăpīnul porumbeilor din Cristian.

S-au īntors din Cehia
Pīnă acum, porumbeii călători ai lui Vali au participat la concursurile de la Sibiu 106 km, Sebeş-156km, Deva 203 km, Arad 329 km, Nădlac 372 km, Beba Veche 405 km. Pentru pui: Săvīrşin 250 km şi Lipova 300 km. Performanţe a obţinut şi la maratonurile din Budapesta 536 km, Tata 590 km, Sopron 716 km, Magdenburg 1.250 km. Vali explică ce-i cu cifrele acestea năucitoare: „Pentru viteză, distanţele sīnt de la 100 la 400 km, iar maraton īnseamnă peste 900 km. Sīnt şi alte categorii, combinate. Cea mai mare distanţă pe care au parcurs-o porumbeii mei a fost de 930 km, Kolin (Cehia) - Cristian. Cam īn două zile au ajuns. E o mare bucurie momentul finişului. Īi premiez chiar eu cu mīngīieri şi hrană din belşug. Iar eu şi Bogdan ciocnim cīte o bere“.

Stăpīnii inelelor

Atunci cīnd un porumbel īncheie cursa, Vali trebuie să introducă inelul de cauciuc de la piciorul păsării īntr-un ceas de constatare, unde automat este ştanţată ora sosirii. Īn concurs, porumbelul poartă două inele: „buletinul de identitate“ permanent şi cel de concurent. „Mai nou, porumbelul calcă pe o trapă şi astfel se constată electronic īmbarcarea şi sosirea, īn inele fiind plantate microcipuri. Ceasurile vechi nu mai sīnt la modă. Era o invenţie depăşită, primul a fost inventat pe la 1890“, explică braşoveanul. „De porumbei trebuie să te ocupi 365 de zile pe an. Nu-ţi poţi face nici un concediu departe de ei“. Cel puţin o dată pe săptămīnă face curat īn cele trei coteţe. Porumbeii sīnt repartizaţi pe „apartamente“: concurenţii, puii şi „familiştii“, adică cei destinaţi īmperecherii.

Dietă de campioni
Nume nu le-a dat, dar şi-i recunoaşte pe toţi 99. Dacă un intrus ar apărea printre prietenii lui, īn cīteva minute şi-ar da seama. Pe cīţiva i-a poreclit, după „temperament“: „Nebunul“, „Timidul“. „Trebuie īngrijiţi ca sportivii de performanţă, cu o dietă specială: vitamine, minerale, ceaiuri de anumite concentraţii. Hrana trebuie să fie variată, cīte 50 grame pe zi de floarea-soarelui, grīu, mei, porumb. Şi, bineīnţeles, apă“, spune columbofilul. O singură dată a mīncat un porumbel crescut de el. Era bătrīn şi nu mai putea zbura. N-a avut inima să-l taie, dar a gustat friptura.

Riscul de pisică
Gripa aviară nu e un motiv de īngrijorare pentru Vali. „Porumbeii mei n-au ieşit din pod din octombrie, de cīnd a venit hīrtia de la Bucureşti prin care ni se cerea să-i īnchidem. Īn plus, īi vaccinez īn fiecare primăvară şi toamnă. Mai mare pericol sīnt pisicile decīt gripa aviară care, oricum, la porumbei nu se transmite“, mărturiseşte tīnărul, care s-a documentat temeinic, īncă de la primele zvonuri că molima a pătruns īn Romānia. Īşi iubeşte păsările călătoare mai mult ca orice, chiar dacă uneori umblă după ele prin tot Cristianul să le recupereze, chiar dacă se mai ceartă cu părinţii pe seama lor şi chiar dacă şi-a rupt mīna căţărīndu-se după porumbei prin copaci. Cel mai bine īl īnţelege prietena lui care īl īnsoţeşte la toate concursurile şi „are toată răbdarea din lume cīnd īi aşteptăm să se īntoarcă“.

Aviara nu afectează porumbeii
• Dr. Rudi Hendrikx din Belgia susţine că porumbeii nu pot face gripă aviară. „Studiile au arătat că porumbeii inoculaţi cu virus (atīt cu varianta cu putere patogenă ridicată, cīt şi cu cea cu putere patogenă scăzută), direct īn ochi, nas sau īn fluxul sangvin, au rămas sănătoşi, nu au transmis virusul mai departe şi nu au dezvoltat anticorpi īn sīnge. Porumbeii sīnt rezistenţi la infecţia cu gripa aviară“, a arătat el.

Campion de 77.000 de lire sterline
• Īn Romānia, preţul unui campion variază īntre 500 şi 1.000 de euro. Un pui de porumbel fără strămoşi campioni costă cel mult 500.000 de lei, iar unul cu pedigree cam 300 de euro. Porumbelul cīştigător la Barcelona īn 1988, competiţia supremă īn Vest, a fost cumpărat de un englez cu 77.000 de lire sterline.

Coteţ de lux
• Un columbofil din Urlaţi, Cosmin Olteanu, a construit un hotel de lux pentru 300 de porumbei. Este cea mai scumpă crescătorie de porumbei din Romānia, investiţia l-a costat 100.000 de euro. Īntinsă pe 240 mp, hotelul de la Urlaţi dispune de camere separate pentru fiecare tehnică de antrenament, dotate cu aer condiţionat. Porumbeii au program de somn la amiază, 5 ore zilnic. Miliardarul cheltuieşte peste 200 de milioane de lei pe an cu hrana, medicamentele zburătoarelor şi lefurile celor trei īngrijitori.

Jucători, zburători şi voiajori
• Īn Romānia există 30 de rase de porumbei omologate, dintre care 13 sīnt de zburători şi 11 de jucători. Porumbeii jucători zboară la īnălţimi mari, de unde plonjează dīndu-se peste cap. Campionii se rostogolesc chiar şi de şase ori, atingīnd viteze-record de 150 km/h. Porumbeii zburători sīnt cronometraţi de la eliberare pīnă la aterizare, deci timpul efectiv petrecut īn aer. La porumbeii de expoziţie se apreciază criteriile estetice şi genealogia. Cei mai iubiţi sīnt īnsă porumbeii voiajori, cei care se īntorc acasă, graţie unui simţ al orientării care n-a fost nici pīnă acum descifrat īn īntregime de specialişti. Unii spun că e vorba de dorinţa de īmperechere, alţii de o legătură sufletească īntre pasăre şi stăpīn.

Porumbeii poştaşi
• Se spune că Noe a trimis un porumbel ca să vadă cīt de departe este uscatul. După şapte zile, pasărea s-a īntors cu o ramură de măslin īn cioc.
• Cel mai bun poştaş s-a dovedit a fi porumbelul, chiar dacă s-au folosit pentru transmiterea scrisorilor şi rīndunele. Īn sec. XII, un porumbel-poştalion costa mai mult decīt un cal arab pursīnge.
• Īn timpul blocadei Angliei iniţiate de Napoleon, porumbeii erau folosiţi drept contrabandişti, transportīnd sub aripile lor pietre preţioase din Anglia īn Franţa.
• La asediul Parisului, īn 1871, porumbeii-poştaşi au cărat scrisorile celor care cereau ajutor din afară.
• Īn timpul Celui de-al Doilea Război Mondial au fost „chemaţi sub arme“ 200.000 de porumbei voiajori, cu ajutorul cărora se transmiteau informaţii despre situaţia frontului.
• Īn oraşul Plymouth (Anglia), porumbeii transportă din spital la laboratorul aflat la 3,5 km distanţă eprubete cu sīnge pentru analize. Fiindcă fac acest drum de două ori mai repede decīt automobilele, s-a renunţat la calea motorizată īn favoarea zburătoarelor.
• Agenţia Reuter a folosit porumbei voiajori pentru transmiterea ştirilor.

Preluat de pe:    www.monitorulexpres.ro

  • Pasiune - un licean creste in curtea casei porumbei voiajori

Pubicat in Editia 3814 din 27-02-2006, Articol scris de Mirela STEFAN, in ziarul http://www.transilvaniaexpres.ro/

 

 Adolescentul a ajuns sa indrageasca porumbeii calatori dupa ce acestia i-au fost adusi in locul a doua vrabii eliberate din cusca de un prieten
Cu toate ca multi dintre cei aflati la varsta lui au alte preocupari, fiind extrem de pasionati de calculatoare sau telefoane mobile, un elev de liceu iese din aceste tipare, el crescand porumbei voiajori. Madalin Pop are acasa sapte porumbei voiajori, insa spera ca, intr-un timp scurt, sa-si mai adauge in „colectie” cateva exemplare. Pana acum aproape doi ani, cand a primit primii porumbei, adolescentul nu a stiut ca ii plac atat de mult aceste pasari. De atunci, a inceput sa se ingrijeasca de micile inaripate cu mare drag. Initial, totul a fost o gluma, dar care s-a finalizat cu o mare pasiune.

Porumbei voiajori in locul a doua vrabiute pierdute
Liceeanul a povestit ca in urma cu aproximativ doi ani, fratele lui a prins doua vrabiute, pe care le-a adus acasa. Pasarelele s-au acomodat rapid in cusca lor si pareau ca vor ramane mult timp acolo. Nu a fost sa fie asa, intrucat un prieten de-al celor doi frati, care a venit in vizita la ei, le-a dat drumul vrabiilor. „Fratele meu s-a suparat foarte tare pentru acest lucru. Atunci, cel care le-a dat drumul pasarilor, ne-a promis ca ne aduce, in schimbul lor, niste porumbei voiajori. S-a tinut de cuvant si a venit cu patru porumbei voiajori. La scurt timp, un var de-al meu din Bihor mi-a adus si el inca trei. Asa am ajuns la sapte. Pe ultimii doi i-am cumparat de la cineva, insa au zburat din cusca si nu au mai venit. Perechile, care s-au format intre cei ramasi, au facut oua. M-am mai ales cu cateva randuri de pui insa nu am avut parte de nici unul. Unii au fost mancati de cainele meu, din cauza ca au cazut din cusca, iar el i-a gasit, iar altii au fost luati de ulii”, a povestit Madalin Pop.

Formarea „cuplurilor” se face primavara
In cusca pe care i-a facut-o tatal lui, are in prezent patru femele si trei masculi. De regula, „porumbeii se tin pe timpul iernii separati. Adica, femelele stau despartite de masculi, asta pentru ca in primavara, atunci cand se reunesc in cusca, sa se formeze perechi, care sa faca pui. Exista un ritual intre ei. Daca «fetele» nu se vad atatea luni cu «baietii», in momentul intalnirii, ies «scantei». Atunci se formeaza perechile si este, practic, «dragoste la prima vedere». Eu nu i-am despartit pe ai mei, intrucat nu am custi in care sa-i tin separati. Sunt insa convins ca in primavara voi avea pui. Este foarte greu sa ingrijesti puii. Sunt atat de fragili, incat la orice miscare mai brusca, pot muri. La opt zile dupa ce au iesit din oua, acestora li se pun, pe un picior, inele, care contin o serie si tara de unde sunt. Este o masura de siguranta, pentru a putea fi identificati in cazul in care se pierd”, a mai spus liceanul pasionat de porumbei.

Record la viteza
O pereche de porumbei poate avea preturi cuprinse intre 400.000 de lei si cateva mii de dolari. „Am citit pe internet ca, in China, o pereche de porumbei voiajori a fost vanduta cu 10.000 de dolari. In cazul lor era vorba de performante si pedigree deosebite. Cu porumbeii pe care ii am, nu am participat la nici un concurs, insa, sper ca atunci cand voi avea mai multi, sa ii duc”, a specificat adolescentul. Cum arata o zi din viata unui porumbel voiajor? „Pleaca dimineata si se intorc seara, cand li se face foame. Pana acum mi-a fost teama sa-i duc undeva, departe de casa si sa le dau drumul, intrucat poate nu mai stiu sa vina inapoi. Insa, in primavara, cred ca voi incerca. Ii scot din oras si ii las liberi. Daca e sa se intoarca bine, daca nu...”, a completat Madalin. Liceanul cunoaste foarte multe lucruri despre porumbeii voiajori, el citind carti de specialitate, cautand pe internet date despre aceste pasari, dar si urmarind pe canalele de televiziune emisiuni cu porumbei. „Intre porumbeii voiajori si ceilalti, care nu sunt de rasa, exista extrem de multe deosebiri. Cei voiajori au corpul mai mare decat ceilalti, narile sunt si ele mai mari decat la restul, in jurul ochilor au un strat cornos, iar culoarea ochilor este mai inchisa decat a celorlalti. De asemenea, viteza este una dintre diferentele cele mai importante dintre porumbeii calatori si cei normali. Voiajorii pot parcurge o distanta de 100 de km in 45 de minute”, a marturisit Madalin Pop. Tanarul le face curatenie in cusca o data pe saptamana, iar mancarea este compusa dintr-un amestec de seminte. 

Preluat de pe: http://www.transilvaniaexpres.ro/

 
 
 
  • Un dispozitiv folosit de columbofili a pus in alerta Brigada antitero

Publicat Sambata,18 Mai 1999,Articol scris de IOAN MANAILA, in ziarul http://evenimentulzilei.ro/

 

  Confundat cu o bomba artizanala, Un dispozitiv folosit de columbofili a pus in alerta Brigada antiteroIn noaptea de simbata spre duminica, putin dupa miezul noptii, Politia Giurgiu impreuna cu Brigada antitero a SRI au fost puse in alerta maxima de o reclamatie conform careia, pe scara blocului 511, de pe strada Puisor, din Giurgiu, la etajul al treilea, linga usa avocatului pensionar Eugen Corha s-ar afla amplasata o bomba artizanala. Deplasati la fata locului, specialistii SRI au constatat, intr-adevar, ca la adresa mentionata se afla o cutie de tip militar, de dimensiuni 20 x 15 cm, din interiorul careia se auzea ticaind un ceas. In final, spre usurarea tuturor s-a constatat ca era vorba despre un dispozitiv special folosit de crescatorii de porumbei voiajori, dotat cu un ceas, care foloseste la cronometrarea timpului in care porumbeii voiajori de concurs efectueaza cursele. Dispozitivul buclucas apartinea chiar avocatului Eugen Corha, un impatimit columbofil giurgiuvean, care, intors seara acasa, a uitat dispozitivul linga usa in timp ce-si cauta cheile pentru a intra in apartament.

 

Despre Noi | Realizare site: Vali Persinar | Contact: contact@pigeonclub.ro | ©2003-2006 Pigeon Club Romania